Delimano Ceramica-Advertorial Liana Toma

..................................................................................................

luni, 27 august 2012

Suberec si Ayran-Electrolux duce Passion4Cooking la nivel national




 Suberec si ayran













Pentru cea de-a treia editie a competitiei Passion4Cooking organizata de Electrolux, am fost invitati sa scoatem la iveala Retetele traditionale dobrogene.

Eu sunt nascuta in Bihor, dar crescuta in Timis. De cate ori am fost la mare mancam niste placintele cu branza sau cu carne, dar pentru mine, pe vremea aceea, toate erau merdenele ;-) Acum, cautand o reteta de placinta cu carne, mi-am dat seama ca au fost suberec. Buun...si am inceput sa caut la mine in biblioteca.
Radu Anton Roman cu ale sale Povesti ale bucatariei romanesti, volumul unu, ne dezvaluie gustoasele retete ale Dobrogei si Campiei Romane.Si cine altcineva ar fi putut sa ma inspire mai bine decat domnia sa, pentru provocarea Passion4Cooking-Dobrogea?

In plus, regretatul scriitor si realizator de emisiune ar fi implinit 64 de ani pe 19 august, a.c.. Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut cei sapte ani de la plecarea lui spre ceruri. Era cazul sa prepar cateva  retete din cartile lui, amintindu-ne astfel de valoroasa mostenire culturala gastronomica pe care ne-a lasat-o si ma bucur ca pot astfel, prin aceste doua retete, sa-i aduc un omagiu. Odihneasca-se-n pace!

Am avut curiozitatea de a incerca doua retete dobrogene descrise de R.A.Roman intr-"o zi din Dobrogea" si-anume: suberec(pag.25-26) si airan(pag.19). Nici suberec cu "k" la sfarsit, nici airan cu "y", deoarece R.A.Roman  considera ca fiecare reteta din aceasta carte face parte din "traditia si arta culinara romaneasca", indiferent ca provine de la arabi sau greci, tatari sau turci. Desigur, chiar daca o litera a fost schimbata, reteta pastreaza principiile primare ale retetei originale si recunoastem ca am preluat suberecul de la tatari.

 "Asa e orientul -ne dezvaluie Radu Anton Roman,-(chiar daca a bajenit catre apus, cu hangerul in mana si carnea sub saua calului, si a oropsit om casa): te confisca, precum desertul, cu goliciunea infinita, te obliga la experienta limita, frustranta dar coplesitoare a zadarnicie, te captureaza cu tentatia lucie catre zero(dar absolut), te farmeca cu nimicul acestor (alte) placintele tataresti care nu au nimic deosebit, doar ca sunt irezistibile.

Aluatul(e cel mai banal din lume):faina, apa calaie, sare".


Eu am folosit 650g faina, 350-450 ml apa si o lingura de sare.
Cand aluatul a fost elastic, moale si fin exact ca lobul urechii,



l-am pus deoparte sa se odihneasca si am trecut la umplutura.


"Umplutura?"-continua Radu Anton Roman.... "Mi-e jena sa vi-o spun, atat e de simpla: telemea de oi ori tocatura de carne de oaie, prajita cu ceapa, sarata si foarte piperata, parfumata cu menta".

Telemea de oaie am avut, deci umplutura aceasta a fost simpla ;-)
Carne de oaie...nu am avut si nici nu am gasit, am cautat sa o inlocuiesc cu carne macinata de vita, dar, ghinion de nesansa, nu am gasit decat carne macinata de porc si vita. Am luat o caserola de 500g si conform mai multor retete tataresti, cantitatea de ceapa trebuie sa fie egala cu carnea.Acesta este secretul compozitiei si al fragezelii.




 Totusi, am ales sa folosesc doar 350g ceapa, adica 4 cepe, pe care le-am dat pe razatoarea mica si am amestecat, cu tot cu sucul ce l-a lasat, in carnea macinata,



deoarece carnea macinata absoarbe lichidele...


se mai poate adauga apa si ulei in carne, eu nu am mai facut-o, deoarece am avut niste cepe foarte zemoase si carnea de porc din amestecatura era destul  de grasa. Compozitia se foloseste cruda pentru ca acesta este intelesul cuvantului suberec:"placinta cruda" si nu trebuie sa va alarmati ca nu se va face carnea in interior, ba dimpotriva, se face foarte bine, ca la abur. Atunci cand se prajeste in ulei, in interiorul placintei se formeaza un cuptor care coace carnea cu ceapa, care pusa in strat subtire, nu mai mult de o lingura, nu ramane crud, carnea isi pastreaza savoarea, iar ceapa mentine coca umeda si frageda in interior, desi la exterior e prajita. Nu trebuie deloc minimalizat rolul cepei, e la fel de importanta ca aluatul si carnea.

"Se intinde foaie", ne sfatuieste in continuare Radu Anton Roman,


 "se taie rondele de o palma, se pune umplutura"...am preferat sa fac niste bile aproximativ egale din aluat, ca sa nu se usuce prea tare...si sa stiu exact cate placinte o sa-mi iasa ;-))...deci, 17 in total!
Aici, umplutura de carne macinata cu ceapa asezonata din belsug cu piper si sare


 si aici, umplutura de telemea de oaie...pur si simpla ;-)

"(as fi preferat sa o spun mai elegant, se asterne, dar nu pot, n-ar fi adevarat: la suberec umplutra se pune asa, otova!) se indoaie,



se lipesc marginile simplissim, in semiluna, cu destele, si se prajesc in unt, pe ambele parti."

Eu am taiat marginile cu o scula desteapta care face mai multe lucruri, astfel incat mi le-a si lipit in acelasi timp in care le-a taiat ;-) Si, le-am prajit in ulei, chiar si resturile ramase de la aluat, nu in unt, recunosc spasita...



"In limba de origine, tatara, suberec inseamna..."-se opreste sugubat R.A.Roman. "Nu, mai bine nu, daca as scrie exact ce inseamna ar rosi hartia, pixul, literele normale ale calculatorului, ba chiar si "bold"-urile cele mai groase...
Ma multumesc sa va spun ca inseamna  ceva tare, tare bun si fertil, aducator de bucurii si placeri vinovate, si ca nu numai tatarii, ci si turcii(suntem in Orient, asa ca partea barbateasca are privilegiul integral al suberecului, cu nume cu tot) onoreaza cu acest cuvant genros si vizionar denumirile zecilor de placinte ce le definesc bucataria.
Se ofera fierbinti cu airan rece ca lumina boreala,





nimic nu e ma bun intr-o dimineata de vara, pe faleza de la Costinesti, cand ai dormit pe plaja, cu Brita sau cu Mimi in brate, si vara, vacanta, tineretea si chiar bunavointa fetelor de la cantina par nesfarsite."

Airan
"Vreo douazeci de neamuri de religii si limbi diferite traiesc azi intre Dunare si mare, in buna pace si discreta neintelgere si izolare, desi asta n-are, aparent, nici o legatura cu airanul, care amesteca un ulcior de iaurt gros ca o amarnica piftie in tot atata apa si gata"...am folosit un iaurt natural de 140g, deci si apa a avut aceeasi cantitate...in mililitri ;-)



"(dar sa nu uitam ca trebuie baut rece ca inima unui mamut congelat acum douazeci de milenii in inima unui ghetar care s-a scufundat, la randu-i, in inima glaciala a Siberiei)." Am pus un praf de sare si o felie de castravete pe marginea paharului si gata, vorba lui Radu Anton Roman.




La placinteeeeee, inainteeeeee!!!




Singurul meu regret este ca nu am putut sa impartasesc cu Radu Anton Roman aceasta bucurie, aceasta reteta minunata, sa mancam amandoi impreuna placintele delicioase si cu gura plina sa ciocnim un airan rece...si imi pare rau ca nu am autograful lui, dar ma bucur ca ii pot imbratisa din priviri, in  biblioteca mea,  cele sapte volume ale Povestilor bucatariei romanesti,  in fiecare zi.

16 comentarii :

  1. Dar cred ca sunt grozave si placintele astea! Recunosc ca n-am auzit pana acum de ele - rusine mie - dar tocmai asta ma face sa le vad si mai interesante, sper sa-mi fac timp sa le incerc si eu la un moment dat. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt grozave, recunosc! La noi, in zona de vest a Romaniei nu sunt prea cunoscute, dar cine ajunge pe litoralul romanesc cu siguranta le va (re)cunoaste. Pupici!

      Ștergere
  2. O super reteta si un text atat de frumos incat atunci cand am ajuns la final am fost dezamagit ca nu mai erau inca 10 pagini scrise !
    Arata asa de delicios incat sufar ca nu pot simtii macar mirosul acestor placinte minunate.

    Am si eu o asa placinta favorita din bucataria altor popoare, se numeste Burek si am mancat o singura data in viata asa ceva la o doamna minunata din Chisineu Cris iar de atunci nu mi-a mai iesit din minte gustul eu super bun. era o placinta tot la fel umpluta cu carne, din pacate nu am cerut reteta ca atunci nu aveam apucaturi de domnisoara :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De textele lui Radu Anton Roman, de povestile lui, de vorbele lui, de retetele lui, nu ma voi satura niciodata...mi-a parut asa de bine cand s-au redifuzat emisiunile lui de duminica pe Procinema...ar trebui ca ficare dintre noi sa preparam, macar o data-n viata, cate o reteta din cartile lui.
      O sa fac si burek, tine aproape ;-)

      Ștergere
  3. Cu siguranta sunt delicioase. Cat despre Radu Anton Roman...tot respectul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt, confirm cu mana pe inima. Sa-l respectam si sa-l omagiem printr-o emisiune speciala sau ma gandeam la o proba pt. concurentii de la Masterchefs, editia a doua...imi amintesc ca la prima editie, majoritatea au dat-o-n bara cu preparatele romanesti si mie, mi-a fost rusine...foarte prost m-am simtit...pacat. :(

      Ștergere
  4. Cu ce placinte delicioase ne intampini.Servesc repejor una.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. Succes Liana! Frumoasa prezentarea si articolul foarte educativ. Vreau si eu o placintica. Mai ai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! E meritul lui Radu Anton Roman si e mare pacat ca nu-i fructificam la maxim truda de a ne reda cultura gastronomica romaneasca.Mai am, te astept ? :-)

      Ștergere
  6. Cu carne nu am facut pana acum dar voi incerca! Arata delicios!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pentru mine a fost prima data! ...hi,hi... merita, crede-ma! ;-)

      Ștergere
    2. Ca eleva la Liceul din Constanta, faceam naveta din Navodari cu autobuzul, iar la statia de autobuz era o patiserie unde se vindeau suberecuri. As fi mancat 7-8 dar nu-mi permiteam... le mancam insa ferbinti, asa de bune sunt.
      Multe laude pentru excelenta prezentare si pentru modestia de sine.
      Sotul meu american este indragostit de bucataria romaneasca, iar suberecurile sunt absolut delicioase.
      Felicitari!

      Ștergere
    3. Ma bucur ca am trezit amintiri frumoase intr-o dobrogeanca plecata peste mari si tari. Eu zic sa-ti faci curaj si sa faci singura suberecurile astea minunate, ca sa fii pe deplin fericita, iar sotul tau uimit nu numai de bucataria romaneasca, ci si de priceputa lui sotie. Te imbratisez cu drag :*

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails
Hit Counters
@ Continutul acestui blog (imagini/text )constituie proprietatea autoarei, Liana Toma, si nu poate fi folosit integral sau partial fara permisiunea acesteia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. The content of this blog is protected by the law of copyright. Ask owner permission to use any of its content.
Licenţa Creative Commons
Pe masa din bucatarie Liana Toma de Liana Toma este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată .
Bazată pe opera disponibilă la pemasadinbucatarie.blogspot.com.
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la http://miciibucatari.blogspot.com/.